Disciplina...

Plătim, în fiecare zi, un preț foarte mare pentru indisciplină. Și nu mă refer la costul de disciplinare (care este o investiție până la urmă), ci la costul diletantismului și ineficienței care se manifestă în lipsa disciplinei.

Aș defini, astăzi, disciplina, în felul următor: acel lucru extrem de important pentru muncă (și nu numai), pe care toți îl vor, dar la alții, nu la ei!

Este așa?


Ca să nu las lucrurile în aer, am adus aici și 2 definiții ale termenului disciplină: 1 Totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități. 2 Supunere liber consimțită față de dispozițiile luate de superiori în scopul asigurării unei comportări și ordini corespunzătoare.


Problema cu disciplina este că acolo unde ea nu există, există implicit indisciplina. Nu există o altă stare de mijloc între disciplină și indisciplină. Și de aici toată bătaia de cap care urmează.


Disciplina face munca (și viața) mai clară, mai ușoară, mai stabilă și cu rezultate semnificativ mai bune. Indisciplina, pe de altă parte, oferă mediul prielnic pentru cei care vor să tragă chiulul, să-și ascundă intenții în dezacord cu obiectivele de grup sau să țină sub acoperire un anumit grad de incompetență. Are rost să te întreb pentru ce optezi în mediul tău?

Japonezi așteptând autobuzul la ora 11 noaptea, în Tokyo; Lean Japan Tour, septembrie 2017

Știu mulți oameni disciplinați și nu cred că sunt o specie pe cale de dispariție. Însă ceea ce nu văd este o capacitate a lor bine pusă la punct de a influența spre disciplină și pe cei din jur.


Ce îi disciplinează pe oameni?


1. Structura șlefuiește comportamentul! Și dacă vrei un exemplu pe înțelesul tuturor, gândește-te la comportamentul compatrioților noștri când sunt plecați în țări străine bine structurate (spațiul germanic de exemplu). Se comportă la fel ca aici? O structură clară va pune premisele pentru disciplină. Iar claritatea trebuie să fie menținută și adaptată concomitent cu schimbările de structură.


2. Cu prima excepție, structura se slăbește. Cu fiecare nouă excepție, structura se pierde, treptat, până la dispariție. Mulți manageri construiesc structuri clare și le vor riguroase. Problema însă este că tot ei sunt primii care slăbesc structura. Ce se întâmplă de aici încolo? Efectul de domino. "Dacă există excepții, noi de ce să nu facem? Șeful acceptă excepțiile (proprii!!!)". Și iată cum încep lucrurile să se strice. De câte ori nu am auzit "Faceți musai ședința zilnică, 5 minute pe zi, la începutul fiecărei zile" ... iar când o situație pune presiune pe șef, tot acesta spune "dați-o încolo de ședință zilnică, putem astăzi fără ea, avem o urgență!". Ei bine, oamenii au urgențele lor în fiecare zi!

Adevărata disciplină înseamnă că șeful, chiar și constrâns de împrejurări, va adopta doar acele soluții care nu încalcă regulile. Altfel, costul este ENROM!

3. Mediul social NU ne susține. Conștienți de acest lucru, managerii trebuie să-și asume disciplinarea angajaților ca parte a integrării în organizații. Cum spuneam și mai sus, există mulți oameni disciplinați, însă disciplina nu se propagă doar dintr-atât. Mediul social din România, afectat de o idee greștiă de după revoluție că libertatea înseamnă "fac ce vreau" și susținut de un sistem de învățământ în degradare continuă NU susține deloc propagarea disciplinei. Din contră!


Cei care ajung să se disciplineze o fac pe măsură ce accesează niveluri superioare de educație, din diverse surse, fie în mediul de învățământ, fie în organizații care tratează nevoia de disciplină cu responsabilitate sau sunt norocoșii care s-au născut într-un mediu disciplinat (nu doar familie, dar și mediul social apropiat). Însă marea majoritate din România, cu acces precar la sisteme de educație (asta este realitatea!), trăiește cu senzația că a încălca regulile este ceva cu care să te mândrești. Și de multe ori și este, în cercurile lor sociale.


Liderii trebuie să devină modele de disciplină și să-și asume disciplinarea, chiar și cu anumite costuri pe termen scurt, pentru a da o șansă evoluției pe termen mediu și lung. Pentru că, fără disciplină ca bază, evoluția nu se poate clădi. Sau, cel puțin, nu pe principiile unei construcții solide.


Astăzi, mare parte din proiectele de Lean pe care le implementăm au o componentă de disciplinare majoră, pentru care companiile plătesc. În viitor, dacă disciplina va deveni o normalitate în organizații, cu banii cheltuiți astăzi pentru disciplinare vom putea face lucruri mult mai benefice și mai frumoase în direcția unui management performant care duce organizațiile pe podiumul mondial al competitivității. Îți promit asta!



303 views

Vrei să știi mai mult? Întrebă-ne și-ți vom răspunde rapid!

© 2018 Gemba Partners

Contact: +40 721 399 880