Chinurile creșterii – o pledoarie pentru transformare
- Marius Stăvărache
- Jun 19
- 3 min read
Updated: Jun 24
Când își schimbă crabul carapacea?
Când crește.
E momentul în care noua dimensiune a corpului nu mai încape în vechea protecție: îl strânge, îl doare. Atunci își caută un adăpost, renunță la vechea carapace, rămâne vulnerabil pentru o vreme și abia apoi își formează o nouă carapace, mai mare, mai solidă. Pare un proces natural, însă e mai mult, în esență, este o lecție despre durere, vulnerabilitate și transformare.
Majoritatea clienților Gemba Partners sunt în această situație: organizații care cresc. Îi cunoaștem bine – le recunoaștem meritele, le înțelegem provocările și frământările și punem umărul, cu toată priceperea noastră, să-i susținem să crească în continuare, sănătos. Și m-am gândit că și ție ți-ar putea fi utile aceste observații și reflecții, desprinse din ceea ce trăim zi de zi alături de ei.
Creșterea este ceea ce ne dorim. Dar creșterea doare.
În organizații, chinul începe cu: "Aici așa s-a făcut dintotdeauna ..."
Creșterea unei organizații este, fără îndoială, o poveste de succes. Dar dincolo de cifre și lauri, se află un proces dureros – o transformare structurală și culturală profundă.
Organizația nu mai este acea entitate omogenă, în care managerul știe totul și participă activ la fiecare detaliu operațional. Odată cu creșterea, intervine o nevoie acută de adaptare: de la o comunicare directă și intuitivă, la un sistem robust de management al interacțiunilor și al deciziilor. Sistem pe care indivizii, în mare majoritate, îl resping inițial.
De la controlul direct la managementul pârghiilor
În faza inițială, managerul e „meseriașul-șef” – se implică în conținut, intervine direct, modelează fiecare decizie.
Creșterea îl obligă, însă, să renunțe la acest rol: devine orchestrator, nu interpret. Trebuie să învețe să lucreze cu pârghiile de conducere – structura organizației, regulile de funcționare, claritatea rolurilor și a proceselor.
Managementul devine o artă a delegării și a reglării fine a instrumentelor organizaționale, mai puțin a intervenției directe.
Comunicarea: de la spontaneitate la disciplină
Pe măsură ce organizația sau echipa se mărește, comunicarea spontană se transformă într-un labirint. Dacă nu există pârghii clare și reguli explicite, apar confuzii, frustrări și decizii contradictorii.
Ceea ce la început era clar – pentru că „toți eram la aceeași masă” – devine acum o zonă gri, cu multiple interpretări. Managerii trebuie să creeze infrastructura comunicării: rutine, canale de dialog și un climat în care informațiile circulă transparent și coerent.
Orientarea pe sistem și pe resurse
În această etapă, managerul e provocat să mute atenția de la „a face lucrurile” la „a construi cadrul în care lucrurile se fac”. Expertiza oamenilor din linia întâi trebuie pusă în valoare. Rolul managementului devine acela de a crea un mediu propice: reguli clare, resurse adecvate și o cultură a încrederii și a colaborării.
Aici intervine un aspect adesea subestimat: nevoia de aliniere. O organizație în creștere poate deveni rapid un cor cu multe voci – și nu întotdeauna armonioase.
Managementul trebuie să asigure o aliniere organizațională verticală, de la top la bază și orizontală, între toate funcțiunile: o singură direcție strategică, susținută de sisteme coerente și de comportamente congruente la toate nivelurile.
Rigoare și luciditate în actul managerial
Tot acest efort de reconfigurare are nevoie de rigurozitate și de luciditate. Nu e loc pentru management pe bază de „păreri” sau reacții emoționale. E nevoie de indicatori clari, de decizii fundamentate pe date și de o disciplină managerială care să transforme haosul într-un proces de îmbunătățire continuă.
O notă personală pentru manageri
Așadar, chinurile creșterii sunt, de fapt, semnele unui drum spre maturitate organizațională. Sunt semnele că a sosit momentul să deveniți nu doar conducători, ci și constructori de sisteme și de culturi organizaționale.
Dar, poate mai subtil și mai important decât toate, creșterea unei organizații vine cu o oportunitate rară: dezvoltarea voastră personală ca lideri. Este, de fapt, un nou început – o șansă de a învăța un alt mod de a face management. Unul bazat nu doar pe intuiție și control direct, ci pe arhitectura deciziilor, pe aliniere strategică, pe rigoare sistemică și pe responsabilizarea echipelor.
Este acel moment când managementul încetează să mai fie o colecție de reacții și devine o disciplină conștientă. Un efort constant de reflecție și rafinare. Un exercițiu de luciditate.
Așa că îndrăzniți să priviți dincolo de „chinurile” imediate – și veți descoperi că adevărata creștere nu este doar în cifre, ci și în voi înșivă, ca lideri care își asumă transformarea ca pe o misiune personală. Când organizația crește, aveți și voi ocazia să deveniți manageri mai buni, mai clari, mai relevanți.
Comments