In timp ce ne-a fost arătat și explicat modul in care Toyota înțelege și aplică munca standardizată, un accent deosebit a fost pus pe faptul că producția în curs de execuție (wip — work in progress) este o constantă și rămâne constantă și între schimburi!
Auzind acestea, unul dintre colegii grupului de studiu, de proveniență din Germania, a cerut următoarea clarificare:
"Dacă producția în curs trebuie să rămână între schimburi în mașini, asta înseamnă că la aceeași piesă pot lucra și două schimburi. În cazul în care o piesă la care au lucrat două schimburi are o problemă, cine este responsabil?"
Senseiul japonez a răspuns, zâmbind: „NOI suntem responsabili”. Însă colegul german, vădit nemulțumit cu acest răspuns, a continuat:
„Cum aflu exact pe ce schimb a apărut problema și cine este persoana responsabilă?”
Aici senseiul japonez nu a putut sa dea un răspuns mai clar decât prima dată, așa ca discuția a intrat intr-un blocaj generat, mai degrabă, de întelesul cuvântului „responsabilitate”.
Am reflectat profund la aceasta situație și am ajuns la concluzia că noi nu traducem în același fel ceea ce japonezii numesc „responsabilitate”.
Cum așa? Iată ce înseamnă la japonezi responsabilitate:
Reponsabilitatea managerului (din nou subliniez că, în cardrul Toyota, de la Team Leader în sus vorbim despre management) înseamnă că acesta va face tot ceea ce este necesar pentru ca ceea ce este planificat să se întâmple. Și o va face într-un mod inteligent, căutând eficiența. De aceea, managementul în Gemba înseamnă să fii acolo, pregătit să intervii prompt, relevant și eficient pentru a remedia orice situație care te abate de la plan. Iar în Toyota linia de producție se oprește … operatorii sunt încurajați să o oprească (spre deosebire de cultura europeană unde le este aproape interzis să o facă). Iar dacă linia de producție este oprită de un operator, cine este responsabil cu atingerea planului de producție just-in-time
Desigur, Toyota caută perfecțiunea, însă nu a atins-o. Așadar, apar și la ei situații în care lucrurile sunt diferite de ceea ce a fost planificat. În astfel de situații, așa cum am povestit și aici, întreaga echipă, în frunte cu managerul, pleacă capul pentru a-și asuma problema și a cere iertare. Nimeni nu vorbește de vreun vinovat. Pentru că responsabilitatea este a întregii echipe!
Un alt exemplu de care am fost uimit este acela că a trebuit, într-una dintre serile în care mă plimbam prin Tokyo, să merg cu o caserolă din care mâncasem un sandwichi kilometrii întregi, pe stărzi principale, pentru că nu am găsit un coș de gunoi. Am crezut că sunt orb și nu văd coșurile de gunoi sau ghinionist și am ales traseul care chiar nu a primit, încă, coșuri de gunoi. Am afla mai apoi însă, de la japonezi, că este responsabilitatea celui care generează deșeurile să se asigure de eliminarea corectă și eficientă a acestora, chiar dacă asta înseamnă să le ducă cu el până acasă. Ei bine, cu toate acestea, în Tokyo este extrem de curat.
Revin acum “cu picioarele pe pâmânt” și te întreb și pe tine:
Cum ar arăta aceste situații transpuse la noi? Și care este traducerea corectă a ceea ce japonezii numesc responsabilitat?
Sunt extrem de curios să-ți cunosc opinia, așa că te încurajez să comentăm puțin!
Ai încercat Biblioteca digitală interactivă Lean | Gemba Partners? Găsești acolo materiale în limba română despre gândirea, metodologia și instrumentele Lean pentru îmbunătățire continuă. Ai 7 zile acces gratuit!